Student restanțier ajuns programator. Cum am ajuns programator la o firmă
cu 2000+ angajați?

8 februarie 2021

Personajele:

Vlad Moisuc, ca povestitor
Vania, un fel de hater

 

În capitala unui județ din Moldova, în zilele noastre.

 

ACTUL I

(În fața unui perete mare cu niște postere mari)

 

Scena I ș-atât – Cum și de ce

VLAD – Vrei să știi cum am putut ca student restanțier, de 19 ani, fără studii în domeniu, fără să fiu la vreo facultate de informatică, fără cursuri făcute nu știu unde și fără vreo experiență anterioară, să ajung programator?

VANEA, tușește ușor – bătător la tastatură.

VLAD – Așa. Dacă te-ai gândit vreodată să te reprofilezi sau vrei pur și simplu să te apuci de programare îți recomand să urmărești clipul ăsta, doar ca să vezi că se poate. Fiindcă chiar se poate. Dacă am putut eu, clar poate oricine.

VANEA, plictisit – uau.

VLAD – Hai să o luăm de la început. Încă din primul an de facultateam știut că vreau să găsesc un internship. Mie-mi plac de mult site-urile. Voiam să învăț cum să le fac. Voiam să învăț cum aș putea să-mi fac propriile aplicații.

Așa că mi-am fixat obiectivul de a găsi un internship. Mi-am dorit mult treaba asta, dar n-o fost așa simpluț cum aveam impresia.

VANEA – Ei n-o fost.

VLAD – Chestia e că am început să mă pregătesc din timp. Când eram mai mic am avut ceva tangențe cu domeniul ăsta, deci aveam o bază. Știam niște HTML, niște CSS, niște Javascript. Totuși, știam că trebuie să aprofundez oleacă mai mult.

Asta m-a făcut să mă reapuc de învățat Javascript. N-am studii în informatică la bază. Nu știu matematică și nu-s mare maestru când vine vorba de algoritmi.

VANEA – Chiar habar n-ai.

VLAD – Cam așa ceva. Dar am zis că trebuie să caut, să învăț. Am învățat din diverse părți de-a lungul anului și am așteptat să vină vara, să scap de facultate și să pot căuta ceva internship sau chiar un job.

Problema a fost totuși în sesiunea din semestrul 2. Eu am fost genul de student care mergea luni la facultate și se mai ducea abia lunea viitoare. Și o fost ok în mare parte, doar că la Contabilitate am avut o problemă. La examen am luat 3.

VANEA, uitându-se pe telefon – Fraier.

VLAD – Și asta a însemnat că trebuie să văd cum fac cu restanța. Eu unul am avut bursă de când am intrat la facultate, deci trebuia să fac cumva s-o iau în continuare, că doar era venit pasiv, cashflow.

VANEA – ușor Țiriac.

VLAD – În fine. Chestia e că am început din primăvară să caut job-uri, internship-uri, însă fără folos. Am aplicat în nu știu câte părți(câteva multe), dar nu primisem răspunsuri. Am aplicat pe site-uri ca eJobs, BestJobs, Hipo, OLX, Indeed. Mai multe.

VANEA – Vai dă capu’ tău.

VLAD – După ceva timp îmi cam pierdusem speranța sincer. Nu prea mai voiam să aplic nicăieri, fiindcă știam că nu primesc vreun răspuns. La momentul respectiv deja mă gândeam să caut ceva job-uri ori pe design grafic, ori în orice altceva. Știam garantat că vreau să învăț ceva, sau să lucrez în vara respectivă. Nu aveam de gând să stau acasă.

Totuși, s-a întâmplat ceva interesant. Un coleg de cameră a găsit un anunț cu un fel de internship și mi-a zis de el (mulțam, Eduard). Era un stagiu de pre-employment. Un fel de pregătire la locul de muncă, doar că nu știai dacă o să rămâi după ce se termină pregătirea asta.

Inițial am zis că nu aplic, că și așa e degeaba. Mi-era lehamite.

M-am gândit totuși să o fac. Am aplicat și n-am așteptat să-mi răspundă la mail cineva, că am căutat persoana de la resurse umane pe Facebook și i-am trimis mesaj. I-am zis că am aplicat.

Ăsta e mesajul.

Mailchimp(un simplu serviciu de trimis mail-uri) e folosit pentru newsletter. GDPR-ul zice că trebuie să știi și treaba asta și trebuie să fii de acord ca Mailchimp să primească email-ul tău, astfel încăt să-ți pot trimite ușor notifiсări.

VANEA – Cred că mai aveai oleacă și începeai și să plângi.

VLAD – Probabil. Știu doar că mi-am dorit mult să reușesc. Mesajul ăla l-am trimis pe 30 mai.

Cred că am așteptat vreo săptămână până să primesc un răspuns.  Știu că am fost sunat și invitat la o probă practică. Era vorba despre un test grilă. Interesant a fost totuși contextul.

Pe 11 iunie am făcut ce am făcut și am ajuns la sediul firmei. Nu mai zic că n-aveam net pe telefon și nu-l găseam și mai aveam oleacă să nu ajung la timp.

VANEA – Îi bun că nu mai zici.

VLAD – Am intrat în clădire și am fost condus într-o sală unde așteptau deja mai multe persoane. Cred că erau vreo 6/7.

Nu zicea nimeni nimic, așa că am zis să mă bag oleacă în seamă. Și ce să întrebe fraierul prima oară?

VANEA – Le-ai cerut bani, este?

VLAD – I-am întrebat de la ce facultate sunt. În ce an.

VANEA – Vai da plictisitor ești.

VLAD – Ce-o fost interesant e că mă aflam într-o cameră unde aproape toată lumea era la facultatea de informatică sau terminase facultatea de informatică. Doar o fată de acolo terminase Informatică Economică, la Facultatea de Economie și era la Master, pe ceva tot legat de informatică.

VANEA – A, deci tu erai acolo chelea …, vai de steaua ta.

PHISĂLOG – Cam așa ceva. Îmi amintesc totuși că ne-o împărțit grilele și că n-am stat prea mult. Erau niște întrebări de HTML, CSS, oleacă de Javascript și ceva despre API-uri. Am completat repede, am predat hârtia și am plecat din sală. Era o fată care plecase înaintea mea și mi-era oleacă ciudă totuși.

Peste vreo 3 zile am fost sunat iară. Mi s-a spus că am trecut mai departe și că sunt invitat la un interviu. Interviul urma să fie prima oară tehnic și apoi cu cineva de la resurse umane.

VANEA – Vai da mult vorbești.

VLAD – Urma să am interviul fix în ziua în care aveam restanța la contabilitate. Și era programat la 9 jumătate. Iar de la facultate până la sediul firmei erau vreo 4 km.

VANEA – Opa.

VLAD – Știu că am fost la examen, eram cam prost tămâie, că nu știam prea multe, dar am dat repede examenul și am fugit să prind un taxi, să merg la sediul firmei. Mergea nenea ăla cu taxiul de parcă eram în Fast & Furious, fără să-i fi zis eu că m-aș grăbi.

Am avut noroc că am ajuns la timp și am fost condus în sala unde urma să fie interviul. Am așteptat puțin și au venit 2 domni cu care am discutat o oră. Am vorbit despre HTML, CSS, Javascript, mi-au pus vreo 2 întrebări de algoritmică(eu fiind paletă, m-au întrebat prima oară dacă știu de Fibonacci și garantat că eu…

VANEA – N-ai știut, este?

VLAD – Cam așa. Mi s-a cerut să inversez un șir de caractere, gen din “cal” să-ți dea “lac”. Am făcut asta rapid, că o mai făcusem înainte. Mi-au zis după să aflu factorialul unui număr. Am întrebat dacă pot s-o fac recursiv, că atât știam și eu.

VANEA – Vai de steaua ta, știe el să facă recursiv.

VLAD – Măcar atâta am știut și eu. După mi-au spus să mai fac ceva, am scris eu acolo puțin, da’ n-o ieșit ce trebuia. Dar n-o contat, eu am fost mulțumit, oleacă.

Am mai discutat puțin cu ei la final, le-am pus eu niște întrebări. Erau foarte de treabă și receptivi, chiar faini. Și în timpul interviul au făcut tot posibilul să mă ghideze și să mă ajute să înțeleg. N-a fost ca la școală când ești ascultat sau ceva.

Am așteptat vreo săptămână până să primesc un telefon. Mi s-a spus că o să fiu sunat indiferent dacă eram acceptat sau nu, deci am cam stat pe ace. Când am fost sunat, la cum a decurs conversația în primul minut deja mi-era clar că nu am fost acceptat.

Când am auzit totuși că a fost bine și mi s-a spus că îmi va fi trimisă oferta de angajare eram super încântat.

VANEA – Băi ce copil ești.

VLAD – Nu știu cum se face, dar acuși am 2 ani de lucrez la aceeași firmă. 2 ani în care am învățat multe și am adunat experiență. E interesant că acum 2 ani nu-mi răspundea nimeni la mail-uri când trimiteam un CV, iar acum primesc cereri pe LinkedIn de la diverse persoane ce caută programatori.

Ideea e că dacă îți dorești să te apuci de programare, îți recomand să continui. Ai să găsești garantat și de lucru dacă ești perserverent/ă și dacă îți dorești cu adevărat.