6 lucruri învățate
în liceu care mă
ajută în viață

23 octombrie 2020

Personajele:

Vlad Moisuc, ca phisălog(citit psiholog)
Moisuc Vlad, zis pacient

În capitala unui județ din Moldova, în zilele noastre.

 

ACTUL I

(O cameră modest mobilată. În planul din față, o canapea urâtă, portocalie, așezată înaintea unui perete acoperit de niște postere mișto. La stânga, 3 ferestre mari, cu stolurile trase, luminate de un pseudo reflector. Dedesubt un calorifer mare, ascuns de un scaun de gaming, albastru, al naibii de comod.)

 

Scena I – Informează-te și învață să te bagi în seamă

PHISĂLOG, puțin iritat și nerăbdător: Următorul. Hai, stai jos. Hai odată.

PHISĂLOG: Bun. Stai comod? Nu contează. Ia zi, care-i problema?

PACIENT, supărat, trist într-un mod patetic: Îs oleacă trist.

PHISĂLOG: Trist? Rezolvăm repede. Vezi că ai sub pat rezolvarea. Următorul.

PACIENT, scoate de sub canapea un urs mare de pluș și zâmbește: Stați că nu-i de ajuns. Nu discutăm puțin?

PHISĂLOG,: Of, bine, hai. Spune, care-i problema.

PACIENT: Păi… mă gândeam că în liceu n-am învățat nimic. Materia n-o mai știu oricum și-n rest, n-am făcut nimic remarcabil.

PHISĂLOG: Păi cum n-ai învățat nimic

PACIENT, ridică din umeri.

PHISĂLOG: N-ai învățat, de exemplu, cum să te bagi în seamă?

PACIENT: Ăăă, nu?

PHISĂLOG, reacționează mirat și plictisit: Aoleu.

PACIENT, se uită mirat și întoarce ușor capul.

PHISĂLOG: Ia să vedem. În a 9-a, la început, te-ai băgat în seamă cu lumea. Ai început să vorbești cu ei? Sau ai așteptat să vină lumea la tine?

PACIENT: Nu chiar, fiindcă îmi era puțină rușine.

PHISĂLOG: Rușine? Ăha.

PACIENT: Și nu prea știam ce să discut cu ei. Nu știam despre ce le place să discute. De ce sunt pasionați…

PHISĂLOG, total nedumerit: Păi nu de asta trebuia să te bagi în seamă?

PACIENT, se uită în gol, tăcut.

PHISĂLOG: I-ai căutat pe Facebook înainte să vă vedeți, ca să afli ce se joacă, ce filme văd, chestii din astea? Pentru ce folosești internetul? Doar să stai pe Youtube și să dai scroll pe Facebook?

PACIENT: Nu i-am căutat…

PHISĂLOG: Bun, aia e. Hai să vedem totuși dacă știi ce ai de făcut când te duci la facultate, la muncă, sau altundeva.

PACIENT: Păi cred că ar trebui să mă uit peste profilele lor de pe rețele de socializare, să mai aflu informații despre ei. Apoi ar trebui să-mi fac curaj și să mă bag în seamă, nu?

PHISĂLOG: Bon, bravo. Dar de ce e nevoie să te bagi tu în seamă primul? Hai să vedem dacă știi.

PACIENT: Cred că toată lumea e puțin neîncrezătoare la început și majoritatea persoanelor așteaptă să facă altcineva primul pas, așa cum am așteptat și eu.

PHISĂLOG: Bingo. Bon. Alte probleme?

Maimuțe discutând
Oleacă de conversație

Scena II – Oamenii trebuie salutați cum se cuvine

PACIENT: Nu prea mă saluta lumea. De exemplu băieții din clasa mea, colegii de liceu. Nu prea aveam treabă unii cu alții. Nu prea ne salutam…

PHISĂLOG: Are sens.

PACIENT: Are?

PHISĂLOG: Are pentru mine. Ia spune, tu când ajungeai la școală îi salutai pe fiecare în parte? Dădeai noroc cu toți, sau ziceai “Salut”, în șoaptă, și apoi plecai în bancă? Eventual îți mai puneai și căștile în urechi după.   

PACIENT: Nu dădeam noroc… Adică dădeam, dar mai rar. De obicei salutam și mergeam în bancă…

PHISĂLOG: Mda. Știi, una e când mergi și dai noroc cu fiecare în parte și alta e când saluți fugitiv. Arăți că-ți pasă de oamenii ăia dacă îi saluți separat. Și nu se aplică doar la băieți. Una e să vezi un grup de 10 oameni și să spui “Salut!” și alta e când spui “Ce faci, Dani?”, “Radu, dă-mi și mie tema.”, “Ionuț, ce cauți la școală?”.

PACIENT: Are sens ce spuneți. Păi și de exemplu dacă merg la muncă sau la sală trebuie să fug după toată lumea din birou sau după toți din sală ca să-i salut?

PHISĂLOG: Nu, tolomacule. Sunt totuși cu siguranță câteva persoane care merită salutate. Nu trebuie să aplici treaba asta în orice context. Tu alegi unde, când și pe cine saluți.

PACIENT: Am înțeles.

PHISĂLOG: Hai spune care-i următoarea problemă, că la cum te uiți sigur mai ai probleme.

PACIENT: E așa evident?

PHISĂLOG: Hai zi odată.

Inception Reloaded
Inception Reloaded

Mailchimp(un simplu serviciu de trimis mail-uri) e folosit pentru newsletter. GDPR-ul zice că trebuie să știi și treaba asta și trebuie să fii de acord ca Mailchimp să primească email-ul tău, astfel încăt să-ți pot trimite ușor notifiсări.

Scena III – O bună primă impresie te ajută pe termen lung

PACIENT: Nu prea m-am înțeles cu profesorii de exemplu. Nu știu de ce. Nu prea puteam să glumesc cu ei, mă ascultau cam des și parcă n-am putut niciodată să fiu mai deschis cu ei.

PHISĂLOG: Okei. Dar, ia zi. La început de liceu, când abia ați făcut cunoștință cu profesorii ai încercat să mai faci câte o glumă, ceva? Ai încercat să fii deschis și prietenos?

PACIENT: Nu prea…

PHISĂLOG: Sau ai încercat, în primele săptămâni să fii curios, să pui întrebări, să mai înveți din când în când, să răspunzi la întrebări. Chestii din astea care te ajută să faci o primă impresie bună.

PACIENT: Nu chiar… Am fost mai retras și nu eram foarte dornic să fac chestiile astea.

PHISĂLOG: Păi dacă tu ai făcut o impresie nu foarte bună la început, nu ți se pare normal să nu prea fii băgat în seamă și să nu fii tratat la fel ca un elev care a încercat să se împrietenească cu profesorii?

PACIENT: Dacă mă gândesc acum la asta, cred că aveți dreptate.

PHISĂLOG: Ia încearcă, de acum, pe viitor, să faci o impresie cât mai bună la început. E bine să încerci să faci glume, însă trebuie să ai mare grijă ce glume, fiindcă e posibil să deranjezi. E bine să nu fii prea insistent, fiindcă poți părea enervant. Iarăși e bine să nu fii mofturos. E bine să fii prietenos și deschis, să arăți că-ți pasă de persoana pe care o ai în față, să asculți și să pui întrebări. E bine să fii și hotărât și ușor autoritar, pentru a fi luat în serios.

PHISĂLOG: Altceva, alte chestii? Sper că nu.

PACIENT: Ar mai fi câteva…

PHISĂLOG: Ai dă capu meu. Hai spune.

 

Prima impresie pe care o facem toți
Prima impresie pe care o facem toți

Scena IV – Mereu o să fie dificil să iei atitudine

PACIENT: Mi-a fost greu să iau atitudine când nu-mi convenea ceva. Profesorii nu prea mă ascultau și colegii îmi săreau în cap să mă potolosesc. Și au fost multe momente când ni se cereau niște lucruri care n-aveau sens sau care erau inutile.

PHISĂLOG: Păi și tu ce făceai? Lătrai oleacă și când îți zicea cineva ceva, te potoleai?

PACIENT: Da… Puteau apărea repercursiuni și n-am vrut să am probleme…

PHISĂLOG: Ce repercursiuni?

PHISĂLOG: Păi nu știu, dar …

PHISĂLOG: Dar taci oleacă. Dacă uneori crezi că ceva e în neregulă și crezi că se poate schimba dacă iei inițiativa, vorbește. Spune ce ai pe suflet. E posibil să fii dezamăgit uneori, însă micile victorii o să-ți dea speranță. Dacă ai persoane care nu sunt de acord cu tine, adu argumente. Prezintă-le punctul tău de vedere, arată-le ce nu e în regulă, spune-le ce ar putea fi făcut diferit.

PACIENT: Păi nu e foarte simplu.

PHISĂLOG: Ba e. Dacă ești perseverent și puțin nepăsător față de ce zic ceilalți poți să ai de câștigat. Cel mai important e să fii încrezător și să fii hotărât. Să știi că ai dreptate și că vrei ca ceva să se schimbe.

PACIENT: Ok. Bine, am să rețin.

PHISĂLOG: Mda.

PACIENT: Am o întrebare.

PHISĂLOG: Iar începem.

 

Un mare șmecher pe domeniul lui
Un mare șmecher pe domeniul lui

Scena V – E bine să faci glume cât de des poți

PACIENT: Cum pot să-mi fac prieteni mai ușor? De colegi nu m-am apropiat prea mult niciodată.

PSIHĂLOG: Glumești?

PACIENT: Cum? Nu. Sunt serios.

PSIHĂLOG: Nu acum, tolomacule. În general.

PACIENT: Aaa… Păi, nu prea. Sunt destul de reticent când e vorba să discut cu cineva, apăi să glumesc. Am observat totuși că dacă știi să presari puțin umor într-o conversație toată discuția se poate schimba.

PHISĂLOG: Păi dară fă glume.

PACIENT: Păi am încercat, dar fac glume proaste.

PHISĂLOG: Nici nu mă așteptam la altceva.

PACIENT: Poftim?

PHISĂLOG: Nimic, nimic. Încearcă, cât de des poți, să faci glume. Bune, proaste, nu contează. Dacă-s proaste o să înveți pe parcurs ce n-ar mai trebui să zici. Dacă-s bune o să înveți din nou ce glume merg făcute. O să înveți în ce contexte merg făcute anumite glume, cu ce fel de oameni, când și despre ce subiecte.

PACIENT: Înțeleg.

PHISĂLOG, dă să se ridice ca și cum ar pleca.

PACIENT: Mai am o chestie și plec.

PHISĂLOG, se aruncă iritat înapoi pe scaun.

Iaca gluma
Iaca gluma

Scena VI – Trebuie să ajuți ca să fii ajutat

PACIENT: Nu prea eram ajutat când aveam probleme. Nu știu de ce. Ceream ajutorul când aveam nevoie, dar nu prea eram băgat în seamă.

PHISĂLOG: Păi tu îi ajutai pe alții?

PACIENT: Pentru ce? La ce?

PHISĂLOG: La orice aveau nevoie.

PACIENT: Păi, depinde… Dacă chiar insistau sau ceva…

PHISĂLOG: Păi cum poți să te aștepți să fii ajutat dacă tu nu ajutai pe nimeni? E foarte simplu. Dacă vrei să fii ajutat de cineva, ia și ajută la rândul tău cât de mult poți. Dacă ți se cere ceva spune “da” și oferă din timpul tău. O să fii recompensat la momentul potrivit.

PACIENT: Of… Are sens. Mulțumesc pentru tot.

PHISĂLOG: Buun. E 200 de lei.

PACIENT: Ce? Consultația?

PHISĂLOG: Da. E 300 acum.

PACIENT: De ce?

PHISĂLOG: Că mă enervezi.

 

Noi 2 și o umbrelă
Noi 2 și o umbrelă